Rapita

0
1074
Rapița
Rapița

Denumire științifică:

  • Brassica napus oleifera
  • Brassica rapa oleifera

Familia: Brassicaceae       

          Rapița este o plantă oleaginoasă folosită in special pentru fabricarea biodiselului dar uleiul de rapiță poate fi utilizat și în consumul uman. Turtele rezultate în urma extragerii uleiului sunt foarte bune pentru furajarea animalelor. De asemenea, rapița, este o foarte bună plantă meliferă cu posibilitatea de a obține în jur de 50 kg de miere/ha.

          Tradițional, florile de rapiță sunt folosite pentru a obține un pigment de culoare galbenă iar uleiul de rapiță se folosește pentru prepararea diferitelor unguente folosite pentru calmarea arsurilor și a diferitelor răni cutanate.

          Cultura de rapiță tinde să ocupe un loc tot mai important în rândul culturilor agricole datorită prețurilor mari la combustibili, fiind în aceeași măsură atât o plantă apreciată cât și una extreme de criticată datorită reducerii suprafețelor agricole folosite pentru cultivarea alimentelor.

          Descrierea plantei

          Rădăcina este pivotantă, cu ramificare slabă, pătrunde în sol până la o adâncime de 50 – 80 cm.

          Tulpina este subțire, dreaptă, erectă, ramifică destul de puternic, poate să ajungă până la o înălțime de 1,5 – 1,7 metri.

          Frunzele sunt verzi cu nuanțe albăstrui, sunt glabre.

          Florile sunt de culoare galbenă grupate în inflorescențe numite raceme. Înfloritul are loc începând de la baza spre vârf.

          Fructul este o păstaie în interiorul căreia se află semințele despărțite între ele cu o membrană subțire de care sunt prinse.

 

Tehnologia de cultivare

Rotaţia culturii

Rapița se recomandă a se cultiva după culturile care eliberează terenul până in luna august pentru a avea timpul necesar efectuării lucrărilor solului.

Bune culturi premergătoare sunt: grâul, orzul, mazărea, cartoful timpuriu, borceagul.

Nu se recomandă a se cultiva dupa culturile de floarea soarelui și soia deoarece pot lăsa terenul infestat cu Sclerotinia scle­rotiorum.

Cultura de rapiță poate reveni pe același teren după 3 ani dar numai dacă cultura precedentă de rapiță nu a fost atacată de Sclerotinia scle­rotiorum, caz in care poate reveni abia după 8 ani.

Fertilizarea rapiței

Cultura de rapiță este o mare consumatoare de elemente nutritive, motiv pentru care fertilizarea devine indispensabilă.

Pentru a putea calcula necesarul de îngrășăminte se are in calcul faptul că pentru a produce o tonă de semințe, rapița consumă următoarele cantități de elemente nutritive:

  • Azot 50 – 60 kg
  • Fosfor 40-50 kg
  • Potasiu 40 – 50 kg
  • Calciu 50 – 60 kg
  • Sulf 20 – 30 kg

Se recomandă a se aplica cantități de 20 – 25 tone/ha gunoi de grajd pentru a obține sporuri semnificative de producție. Dar rapița reacșionează foarte bine și doar la îngrășăminte chimice.

În condițiile solurilor din țara noastră, în funcție de cantitățile de elemente nutritive existente deja în sol, o cantitate estimativă de îngrășăminte la ha ar fi următoarea:

  • Azot 80 – 190 kg
  • Fosfor 60 – 80 kg
  • Potasiu 70 – 80 kg

Aplicare îngrășămintelor se face astfel:

  • Toamna se aplică tot fosforul și potasiul împreună cu un sfert din cantitatea de azot, care se încorporează in sol odată cu arătura de bază.
  • Primăvarea devreme se aplică cantitatea rămasă de azot.

Lucrările solului

Arătura de bază se realizează imediat după desființarea culturii precedente, la o adâncime de 20 – 25 cm. Concomitent cu arătura se face si grăparea cu o grapă stelată. În condițiile în care umiditatea solului este prea scăzută după desființarea culturii precedente se realizează numai o trecere cu grapa urmând șă facem arătura imediat când condițiile climatic ne permit.

Dacă înainte de semănat terenul este prea afânat, se efectuează o trecere cu un tăvălug neted.

Sămânţa şi semănatul

Trebuie să folosim doar sămânță cu o germinație de cel puțin 85% și o puritate care să depășească 97%. De asemenea sămânța trebuie să fie tânără (de la ultima recoltă).

Semănatul se efectuează toamna, în jumătatea de nord a țării ceva mai devreme cam în intervalul 1 – 15 septembrie iar partea de sud a țării semănatul se realizează în perioada 5 – 20 septembrie.

Dacă se realizează semănatul mai devreme, plantele pot să crească prea mult până la căderea zăpezilor și astfel să scadă rezistența la iernare.

Semănatul de primăvară a rapiței se realizează numai cu soiuri de primăvară iar lucrarea se face cel mai devreme posibil.

Densitatea optimă a plantelor de rapiță este de 500000 – 800000 plante/ha. Pentru a ajunge la această densitate a plantelor în momentul recoltării, se recomandă ca la semănat să se folosească o cantitate de 100 – 140 boabe pe mp.

Cu căt densitatea plantelor este mai mare cu atăt se reduce numărul ramificațiilor pe plantă. Un număr mai mic de ramificații face ca maturarea plantelor să fie ceva mai timpurie, în plus, o densitate mare reduce semnificativ gradul de înburuienare a culturilor.

Cantitatea de sămânță folosită pentru înființarea unui hectar, la densitatea menționată mai sus, este de aproximativ 6 – 10 kg/ha.

Distanța dintre rânduri este de 12,5 cm iar adâncimea de semănat este de 2,5 – 3,5 cm.

Semănatul se face cu semănătorile folosite pentru cereale.

Lucrări de îngrijire

Combaterea buruienilor se face doar prin metode chimice deoarece lucrările mecanizate nu sunt posibile din cauza densității foarte mari a plantelor/ha.

Se folosesc produsele Treflan, Balan, Ro-Neet­ etc., pentru a combate o gamă largă de buruieni anuale cum ar fi Sorghum halepense. Aceste produse se administrează preemergent și se încorporează imediat în sol cu o grapă cu discuri.

Speciile monocotiledonate, atât anuale cât și perene se pot elimina prin aplicarea în perioada de vegetație a unui ierbicid selectiv

Combaterea dăunătorilor

  • Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus) poate fi combătut cu Fas­tac 10 CE – 0,075 l/ha prin două tratamente, cu interval de pauză de 7 – 10 zile, sau cu Sumicidin 20 CE 0,025% în perioada înfloritului.
  • Gărgăriţa tulpinilor (Centorrhynchchus sp.) se poate combate prin 3 tratamente cu Sinoratox 35 CE, 3 l/ha. Intervalul de pauză este de 14 – 21 zile.
  • Păduchii cenuşii (Brevicornye brassicae) se pot combate cu Carbetox 37 sau Sinoratox 35 CE, în doză de 1,5 1/ha.
  • Puricii de pământ (Phyllottreta sp.) se combat prin tratarea seminţelor cu Chinook 200 FS 20 l/t.

Irigarea culturii de rapiță se justifică mai ales în zonele secetoase dion sudul țării.

Toamna, în funcție de necesarul deapă se pot aplica norme de udat de aproximativ 300 – 400 mc/ha și primăvara norme de 400 – 600 mc/ha la începutul legării și după inflorit. Mai târziu nu se mai adplică udări deoarece favorizează apariția bololor și a afidelor, lungesc perioada de maturare a plantelor și favorizează căderea plantelor.

Recoltarea se poate realize cu combina de cereal. Este o lucrare dificilă deoarece semințele de rapiță se scutură foarte ușor.

Cu 5 – 7 zile înainte de recoltat (în faza când silicvele au devenit galbene-liliachii şi a început colorarea semin­ţelor) se poate aplica desicantul Reglone, 2 – 3 l/ha împreună cu o cantitate de 150 – 200 l apă.

În momentul recoltării umiditatea semințelor trebuie să fie în jurul valorii de 15 – 17%. Recoltatul se execută doar de la apusul soarelui până dimineața.

Producția de rapiță este în jur de 2 – 4 tone/ha.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentMagnolia

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ