Fluturele alb al verzei – Pieris brassicae

0
696

Ordinul Lepidoptera

Familia Pieridae

Fluturele alb al verzei este întâlnit în Europa, Asia şi nordul Americii.

Descrierea dăunătorului.

Adulţii au anvergura aripilor de 5,0 – 6,5 cm, masculii fiind mai mici decât femelele. Corpul este de culoare neagră, acoperit cu perişori albi-gălbui. Aripile anterioare şi posterioare sunt de culoare albă, prevăzute cu pete negre.

Ca semn distinctiv, la femelă, aripile anterioare prezintă o pată neagră în vârful superior, două pete rotunde în mijlocul câmpului şi una alungită pe marginea posterioară; aripile posterioare au câte o pată punctiformă numai pe marginea lor anterioară.

În schimb mascului, pe aripile anterioare prezintă o singură pată neagră în unghiul extern, iar cele posterioare sunt prevăzute cu câte o pată punctiformă pe marginea anterioară.

Oul are 1,10 – 1,25 mm lungime, de formă conică, de culoare galbenă, cu striaţii longitudinale.

Larva tânără este o omidă de culoare galbenă cenuşie, capul negru, iar larva matură are culoarea verde sau galbenă-verzuie, cu puncte negre. Corpul este acoperit cu perişori albicioşi şi prezintă dorsal o dungă longitudinală, iar lateral două dungi mai late, de culoare galbenă. Larva are 40 – 50 mm lungime.

Pupa este carenată, de culoare cenuşie sau galbenă-verzuie, maculată cu negru.

Biologia insectei

Are două generaţii pe an, mai rar trei, care se dezvoltă pe varza de toamnă.

Iernează în stadiul de pupă pe trunchiul arborilor sau arbuştilor, pe pereţii caselor, pe garduri, etc.

Plante atacate şi mod de dăunare.

Produce pagube mari în culturile de crucifere, în special de varză şi conopidă. La apariţie, larvele stau grupate, rozând numai epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor. Mai târziu, larvele se răspândesc pe plante şi rod toate frunzele, lăsând doar nervurile mai groase, aspect ce poartă numele de scheletuirea frunzelor.

Metode de prevenire și combatere

Se recomandă următoarele metode de prevenire:

  • Efectuarea arăturilor adânci după recoltare, pentru a diminua rezerva biologică a dăunătorului.
  • Răsadul de varză să se planteze cât mai timpuriu, în terenuri bine pregătite, pentru a obţine plante viguroase, mai rezistente la atac.
  • Distrugerea buruienilor crucifere în cursul perioadei de vegetaţie, pe care se înmulţeşte dăunătorul.

Dacă este semnalat atacul dăunătrilor, se vor aplica tratamente cu produse din comert omologate.

Pentru a avea efectul dorit, insecticidele trebuie executate împotriva larvelor din primele vârste.

Pentru a reduce din efectul toxic al substanțelor, se va opri efectuarea oricărui tratament chimic înainte de învelirea căpăţânii sau chiar mai devreme (în acele etape oricum nu se mai justifică tratamentul, efectul lui fiind minim).

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ