Coropişniţa – Gryllotalpa gryllotalpa

0
627

Ordinul Orthoptera

Familia Gryllotalpidae

            Dăunător polifag întâlnit  în special la culturile de legume din Africa de nord, Europa și Asia Occidentală.

Descrierea insectei.

Adultul are aproximativ 50 – 60 mm lungime, corpul aproape cilindric, pe partea dorsală este de culoare brună-închis, pe partea ventrală este brun-gălbuie, acoperit cu perişori scurți și deşi pe toată suprafața, cu aspect catifelat. Capul este rotunjit, pronotul globulos şi îngust anterior. Are picioarele anterioare adaptate pentru săpat. Are două perechi de aripi, cele anterioare fiind tergamentoase, scurte, de culoare brun deschisă, iar cele posterioare membranoase, bine dezvoltate şi cu nervuri bine evidențiate. Abdomenul adultului este format din 10 segmente. La capătul ultimului segment are o pereche de cerci lungi.

Oul are formă elipsoidală de 3,0 – 3,5 mm lungime, de culoare galbenă, cu irizații verzui.

Larva în primul stadiu de viață este de culoare albă, mai târziu devenind castanie-negricioasă, având aspectul adultului doar că este de dimesniuni mai mici și nu are aribile bine dezvoltate.

Biologia insectei.

Iernează în primul an ca larvă (atât larve albe din primul stadiu de dezvoltare cât și larve castanii) iar în al doilea an ca adult, având o generație la doi ani. O excepție o fac coropișnițele din sere sau spații încălzite artificial unde se pot găsi pe tot parcursul anului insecte din toate etapele de dezvoltare.

Insectele trăiesc și se hrănesc în solurile grase, bine afânate, unde sapă canale lungi aproape de suprafața solului.

Împerecherea are loc în luna iunie în mod normal dar în spațiile protejate, împerecherea are loc mai devreme. In acel moment se poate observa zborul insectelor.

După împerechere, femele depun în jur de 300 – 400 de ouă într-un cuib săpat în pământ. Incubația durează 2 – 3 săptămâni după care apar larvele ce rămân în cuib încă două săptămâni după care părăsec cuibul devenind independente.

Hibernează în stadiul de larvă în galerii săpate la o adâncime de aproximativ 1 metru adâncime pentru a fi ferite de înghețul iernii.

Plante atacate şi mod de dăunare.

Este un dăunător polifag, ce atacă mai ales culturile legumicole (varză, conopidă, tomate, pătlăgele vinete, ardei etc.) dar produce pagube mari si la culturile de cereale (grâu, porumb, orz, etc.), la plantele tehnice (floarea-soarelui, sfecla, tutunul, etc.).

Atacul se produce la nivelul tuturor părților subterane ale plantelor. Modul de dăunare este specific și este produs atât de adulți cât și de larve care rod rădăcinile subșiri sau care sapă galerii în rădăcinile de morcov, sfeclă, în tuberculi de cartof. Este extreme de periculos atacul răsadurilor de legume când se pot compromite cantități însemnate de răsaduri.

Măsuri de prevenire și combatere.

La ora actual cea mai folosită metodă de combatere este metoda chimică prin folosirea de produse granulate.

Se dorește totuși popularizarea metodelor nepoluante, destul de eficiente cum ar fi:

  • Efectuarea arăturilor adânci şi a praşilelor repetate pentru distrugerea galeriilor
  • Săparea din toamnă a gropilor capcană cu diametrul de 50/50/50 cm care sunt umplute cu gunoi proaspăt de cabaline care atrag majoritatea insectelor pe timpul iernii. Acestea se desfac în timpul iernii şi gunoiul este expus frigului lăsând insectele să îngheșe sau se arde gunoiul scos.
  • Folosirea momelilor, care reprezintă vase umplute cu un amestec de ulei sau melasă cu boabe de cereal, in care se poate adăuga un insecticide.
  • Realizarea unor șanțuri adânci cea să inconjoare perimetrul cultivat. Suprafața șanțurilor se pulverizează cu un insecticic (astfel ținând la distanță de culturile noastre atât coropișnițele cât și substanșele chimice, nepresurând insecticidul între rândurile cultivate)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ