Ceapa comuna

1
1163

CEAPA COMUNĂ

 

Denumire științifică: Allium cepa L

Fam : Liliaceae

Partea comestibilă: bulbul sau tulpina falsă şi frunzele în stare verde.

Valoare nutritivă: 6,5-8% zahăr, 1,3-1,9% proteine, cantităţi mari de săruri minerale.

 

Originea şi răspândirea

Originea cepei nu este cunoscută dar se presupune ca provine din Pakistan, și zonele montane ale Asiei centrale şi partea occidentală a Siberiei.

Ceapa se cultivă de aproximativ 5-6 mii de ani înainte de Hristos.

Particularităţi botanice şi biologice

Rădăcina este de două feluri. Primul fel de rădăcină apare în momentul germinării, este o rădăcină normală și trăiește până la formarea bulbului. După formarea bulbului apare cel de-al doilea tip de rădăcină, care se numește rădăcină adventivă și este fasciculată, se dezvoltă superficial în sol.

Tulpina. Ceapa prezintă două tipuri de tulpini. În perioada vegetativă tulpina este subterană şi reprezintă o formaţiune sub formă de disc, plasată la baza bulbului.

Tulpina din perioada de reproducere se formează dintr-un mugure din interiorul bulbului. Această tulpină este goală pe interior, cu o înalțime de 50-100 cm, in formă de fus.

Bulbul este format din tecile frunzelor interne care sunt cărnoase şi de culoare albă, gălbuie sau roşie. Și tecile externe care sunt subţiri, pergamentoase de culoare cafenie sau rosiatică. Frunzele interne se formează pe tulpina sub formă de disc pe care se formează si mugurii interni.

Inflorescența. La extremitatea tulpinii florifere, în anul al doilea sau al treilea, se formează florile dispuse într-o inflorescenţă globuloasă de tip cimă umbeliformă.

Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, trimere şi pentaciclice. Corola, formată din şase tepale, este de culoare albă sau liliachie. Androceul este format din şase stamine concrescute la bază cu perigonul florii. Gineceul este tricarpelor sincarp, cu câte două ovule în fiecare carpelă.

Fructul este o capsulă sferică valvicid-loculicidă ce conţine până la şase seminţe.

Seminţele sunt de formă treidrică sau poliedrică, cu diametrul de 3-4 mm, de culoare neagră, cu tegumentul tare.

Factori de mediu

Temperatura. Ceapa nu are pretenții deosebite față de factorul temperatură. Seminţele încep să germineze la 3-40C iar geminaţia optimă se realizează la 20-250C şi se desfășoară într-un interval de 7-8 zile. Temperatura optimă pentru formarea bulbilor este de 20-300C. Plantele tinere rezistă până la temperaturi de minus 6-70C. Reacţia la vernalizare (tratament al plantelor la temperaturi scazute in urma caruia mugurii se diferențiază din potentiali muguri vegetativi in muguri floriferi) este des intâlnită la ceapa. Astfel, dacă arpagicul sau plantele tinere sunt supuse timp de câteva săptămâni unor temperaturi de 4-150C, plantele formează tulpini florale viguroase si nu se mai dezvolta bulbul.

Lumina Ceapa pretenţii mari față de factorul lumina. In condiții de lumină insuficientă nu se mai ingroașă bulbul si nici nu se mai formează tulpinile florifere.

Apa este un factor determinant pentru reusita culturii de ceapă. Apa trebuie să fie in cantități suficiente in prima etapa de viață a cepei pentru a avea o cultură timpurie. De asemenea pe perioada formarii bulbului, apa determina și cantitatea producției, limitându-se considerabil producția in lipsa acesteia.

Solul. Cele mai bune soluri pentru cultura de ceapă sunt cele cu textura uşoară (pentru cultura prin sămânţă) sau mijlocie, fertile şi bine structurate. Solurile grele nu sunt indicate pentru cultura prin semănat direct deoarece se poate instala cu ușurință crusta si plantele formate risca sa fie dezrădăcinate.

Elementele nutritive Datorită sistemului radicular slab dezvoltat dar si a perioadei scurte de vegetație, ceapa are nevoie de cantități mari de substanțe nutritive, uşor accesibile în zona de creştere a rădăcinilor în sol.

Tehnologia de cultivare

Ceapa se pretează la 4 sisteme de cultivare, respectiv :

  • prin semănat direct în câmp (ceapa ceaclama);
  • prin arpagic;
  • prin răsaduri (ceapa de apă, Kaba);
  • pentru stufat (ceapa verde).

Cultura cepei prin semănat direct (ceaclama)

 

Cultura se poate realiza doar pe soluri ușoare, irigate și cu fertilitate ridicată

Plantele premergătoare recomandate sunt speciile prăşitoare, care lasă terenul curat de buruieni, cum ar fi: legumele cucurbitacee, legumele din grupa verzei, etc.

Pregătirea terenului se realizează în funcţie de epoca de înfiinţare, de toamnă sau de primăvară, în mod corespunzător, toamna sau primăvara.

In primul rând se desființează cultura anterioară şi se realizează fertilizarea de bază cu 15–25 t/ha mraniţă, 150-200 kg/ha sare potasică sau sulfat de potasiu ori numai îngrăşăminte minerale: 250–300 kg/ha superfosfat, 150-200 azotat de amoniu şi 150 kg/ha sare potasică sau sulfat de potasiu.

Arătura se lasă nemărunțită peste iarnă daca se seamăna primăvara. Daca se inființează cultura din toamnă, arătura se grapează cât mai repede dupa care se face modelarea în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 94 sau 104 cm şi rigole de 46 cm lăţime. Semănatul se realizează dupa 2-3 zile pentru a lasa timp solului sa se așeze.

Înfiinţarea culturii

Cultura de toamnă se efectuează în zonele cu ierni mai blânde. Semanatul se realizează in intervalul 15-30 noiembrie, pentru a nu lasa timp semințelor să până la venirea inghețurilor. Cantitatea de sămânță necesară este de 8-10 kg/ha.

Cultura de primăvară se realizează este cât mai devreme posibil, între 1 martie – 15 aprilie. Semănatul se face cu o cantitate de sămânță de 6-10 kg/ha.

Lucrări de îngrijire. Culturile de toamnă trebuiesc acoperite cu un strat protector de zăpadă, pentru asta se iau masuri pentru a nu permite spulberarea zăpezii.

Dacă apare crusta inainte de răsărire, se iau măsuri de distrugere a acesteia aplicând 1-2 udări uşoare prin aspersie, folosind norme de 80-120 m3/ha sau folosind o grapă uşoară pentru spargerea crustei.

După răsărirea plantelor, trebuie efectuată rărirea răndurilor. Lucrare foarte rentabilă deoarece firele smulse se pot comercializa in legaturi ca ceapa verde iar plantele rămase vor dezvolta un bulb mare. Astfel se asigură o densitate de 400-500 de mii plante/ha.

Se efectuează 1-2 tratamente de prevenire şi combatere împotriva bolilor și dăunătorilor.

Combaterea crustei se efectuează in urma prașilelor de distrugere a buruienilor. Se efectuează pănă la 4-5 prașile manuale sau mecanice in functie de posibilitățile fermierului. Dar se pot efectua si tratamente chimice de distrugere a buruienilor. Daca nu se combat cu succes buruienile, acestea ne pot compromite culturile.

Fertilizarea fazială a cepei influenţează major cantitatea recoltei. Se efectuează 1-2 tratamente îngrăşăminte complexe.

Recoltarea se realizează la sfârşitul lunii august – începutul lunii septembrie, când frunzele se îngălbenesc şi se lasă pe o parte. De asemenea, momentul recoltării coincide cu apariţia primelor tunici pergamentoase. Lucrarea de recoltat se face manual, semimecanizat cu dislocatorul sau complet mecanizat cu maşina de recoltat ceapa MRC 1,2 sau combine speciale.

Producţia este de 20-40 t/ha, in funcție de calitatea lucrărilor efectuate pe perioada de vegetație.

Cultura cepei uscate prin arpagic

Este o lucrare practicata de micii fermieri care nu dețin cunoșțiințe suficiente de tehnologie sau solul nu le permite un alt tip de cultura. Este un sistem costisitor cu multe dezavantaje. Cel mai mare dezavantaj il prezintă perioada lunga te timp până la obținerea producției și costul foarte mare cu forța de muncă. De pe 1 ha arpagic se recoltează material de plantat pentru 10 ha de cultură pentru bulbi.

Tehnologia de cultivare se realizează in două etape :

           

            Producerea de arpagic

Arpagicul este un bulb de 7-30 mm, ce se obţin printr-o cultură specială, cu densitate foarte mare a plantelor de peste 2 milioane plante/ha.

Alegerea terenului cultura de arpagic se realizeaza pe terenuri ușoare, bogate in elemente nutritive.

Lucrările de pregătire a terenului

Primăvara cat mai devreme, cum se poate intra pe teren, solul se mobilizează foarte bine prin două lucrări cu grapa cu discuri, executate perpendicular una pe cealaltă, la o adâncime de 10-12 cm. Între cele două grăpări se administrează circa 200-300 kg/ha azotat de amoniu şi se ierbicidează (lucrare obligatorie). După aceste lucrări se relizează lucrarea de modelare a solului în straturi înălţate, cu lăţimea la coronament de 104 sau 94 cm.

Înfiinţarea culturii Pe fiecare strat înălțat se pun câte 6-7 rânduri cu o distanță între rânduri cuprinsă între 12,5-15 cm iar la capătul stratului se lasă un interval de 5-7 cm.

Pe terenurile nemodelate, se pun câte 10 rânduri echidistante după care se lasă câte un interval de de 40-60 cm pentru acces. Pe rând, distanța între seminţe va fi de 2-3 cm.

Densitatea culturii trebuie să fie de peste 3 milioane plante/ha.

Cantitatea de sămânță necesară pentru înființarea unui hectar de arpagic este de 80-100 kg/ha.

Lucrările de îngrijire.

Prima lucrare delicată este asigurarea unui sol fără crustă în momentul răsăririi plantelor. Această lucrare se face fie prin administrarea unei udări cu o normă mica de apă, fie prin trecerea pe teren cu o grapă ușoară.

O lucrare indispensabilă este prășitul culturii, care se realizează ori de câte ori este necesar.

Pentru a nu scăpa de sub control buruienile, la inceput se face un plivit cînd apar primele buruieni, mai putine la număr, dupa care in momentul răsăririi in masă a buruienilor se efectuează obligatoriu o ierbicidare.

Irigarea se face cu norme de udare mici de 200-300 m3/ha, doar cît sa nu lase plantele sa se usuce in condiții de secetă. Cantitățile mari de apă fac ca bulbii sa se dezvolte prea tare, astfel declasând arpagicul.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor Un dăunător periculos este musca cepei și usturoiului, care poate să apară in primele zile mai călduroase. Pentru a combate cu succes acest dăunător trebuiesc montate capcane cu feromoni pentru a urmări momentul zborului adultilor pentru a ști cu exactitate momentul aplicării tratamentelor chimice.

Recoltarea se realizează la sfârşitul lunii iulie – începutul lunii august. Se execută manual prin smulgere sau se scot cu o săpăligă. Pe suprafeţe mai mari, lucrarea se poate face mecanizat. După ce au fost scoase din sol, plantele se asează rânduri paralele pe strat și trebuie să acoperim bulbii cu frunzele plantelor care urmează pentru a nu expune bulbii la soare și să ii lăsăm sa se usuce bine ușor fără a forța această operațiune.

Bulbii după recoltare se clasează pe 3 calități. Cei din calitatea I şi a II-a se folosesc pentru realizarea culturii de ceapă uscată iar cei de calitatea a III-a se foloseşte la înfiinţarea culturilor de ceapă verde (stufat)

După sortare se păstrează in spații protejate cu temperaturi mai mari de 3-180C pentru a preveni vernalizarea.

Producţia Se obțin 6-10 t/ha din care 5-7 t/ha arpagic de calităţile I şi a II-a. Producerea bulbilor

Bulbii uscați de ceapă se obţin din arpagicul din anul anterior.

Toate lucrările următoare sunt similare cu cele de la inființatul culturii prin semănat direct, cu deosebirea ca nu mai trebuie sa fie un sol neapărat usor si cultura se inființează dupa 1-15 aprilie pentru a preveni temperaturile scazute ce pot determina formarea tijelor florifere.

Inființarea culturii se poate face fie manual, caz in care folosim 500-600 kg/ha arpagic din categoria I si II realizând o densitate de 50-70 bulbi/m2 (15-20 cm intre rânduri si 10 cm intre plante pe rând). Sau putem inființa mecanizat folosind circa 800-850 mii plante/ha (4 rânduri pe stratul înălţat, la o distanţă de 28 cm între ele. Distanţa între bulbi pe rând este de 3,0-3,5 cm)

Lucrările de îngrijire. Sunt similare cu cele de la ceapa prin semănat direct in cîmp.

Recoltarea se efectuează în perioada 1-15 august.

Producţia este de 15-20 t/ha dar poate să ajungă și pînă la 30-35 t/ha.

Cultura cepei verzi (stufat)

Cultura se înfiinţează în spaţii protejate (solarii sau sere) cu bulbii de arpagic cu diametru de peste 2 cm. Se face cu densități foarte mari putînd sa punem arpagicul chiar unul lânga celălalt. Datorită producției foarte mari la hectar si a cererii nu chiar asa de mare dar si a cantității mari de material săditor, cultura se inființează pe suprafețe relativ mici. Se poate valorifica la legături sau la Kg.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ