Bradul – Abies alba

0
816

Bradul

Abies alba Miller

Genul ABIES Miller

Familia PINACEAE

Este un arbore ce poate să crească până la o înălțime de 50-60 m, are o creștere foarte

înceată în primii ani de viață, este specia de conifere cu cele mai mari pretenții față de condițiile de mediu și este sensibil la poluarea urbană. Bradul este rășpândit în sudul Europei, în Europa Centrală și de Est.

            Acest arbore dacă găsește condiții prielnice poate să trăiască până la 700 ani.

            Descriere :

Se cunosc mai multe varietăţi de brad: Aurea, Columnaris, Pendula, Pyramidalis, Tortuosa, Virgata etc.

            Trunchiul este drept, acoperit cu o scoarță netedă în tinerețe iar la maturitate cu ritidom solzos și cu pungi de rășină. Culoarea scoarței este cenușie cu nuanțe verzui. Coroana este piramidală și pornește de la nivelul solului daca nu are umbră în partea bazală.

            Prezintă două tipuiri de luijeri : sterili și fertili. Aceștia în primul alb au un aspect păros.

            Mugurii au formă ovoidală și sunt lipsiți de rășină.

            Frunzele de pe lujerii sterili sunt aciculare, liniare, pectinate, la vârf emarginate, pe faţa verzi-închis lucitoare iar pe dos cu două dungi albicioase. Frunzele de pe lujerii fertili sunt mai scurte, rar emarginate şi dispuse în perie.

Conurile sunt cilindrice, erecte, cu solzii lăţiţi şi rotunjiţi, pe partea superioară prezintă pete de răşină, bracteele sunt mai lungi decât solzii.

Seminţele au 3 muchii, sunt de culoare galben-brun, au o lungime de 0,7 -1 cm, au o aripă de 2 cm. Semințele ajung la maturitate în septembrie-octombrie.

 

Înmulţire :

Inmulțirea bradului se poare realiza prin semințe, butaşi şi altoire.

Semănatul se poate face toamna sau primăvara, este recomandat semănatul de toamnă dar numai dacă nu există pericolul îngheţurilor târzii. Semănatul de primăvară se face numai cu sămânță stratificată cel puțin 1-2 luni înainte de semănat.

Semănăturile se umbresc în timpul verii.

După 2 ani se repică la distanţa de 40/50 cm şi apoi se mai repică de două, trei ori la distanţe mai mari de 1/1 si 2/2 m până la plantat.

In momentul transplantării este foarte important ca planta sa se scoată cu tot cu bolul de pământ deoarece bradul formează pe rădăcină o simbioză cu o ciupercă cu ajutorul căreia reușește să își procure apa cu sărurile minerale.

Transplantarea la locul definitiv este bine să se facă la 3-6 ani.

Butăşirea este mai greoaie deoarece este nevoie de o perioadă de aproximativ 8-9 luni până la formarea primelor rădăcini, perioadă în care trebuie să asigurăm butaților o umiditate ridicată. In acest interval o mare parte din butați vor muri. Un alt dezavantaj ar fi faptul că plantele astfel rezultate, în general nu au o creștere dreaptă. Este folosită numai pentru varietățile pitice de brad.

Altoirea se face numai în spații protejate cu plante crescute la ghiveci. Momentul optim de altoire este primăvara-vara. Procedeul de altoire utilizat la brad este altoirea în placaj.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ